Începând cu anul 1910, odată cu utilizarea salvarsanul – un compus arsenical, utilizat în tratamentul sifilisului, omul a început să folosească substanțe antimicrobiene pentru prevenirea și tratarea unor boli cauzate de microorganisme.
Un moment de cotitură în istoria medicinei a fost descoperirea penicilinei în anul 1928, de către Alexander Fleming. Această substanță produsă în mod natural de mucegaiul Penicillum notatum, a fost primul antibiotic adevărat, adică un compus capabil să distrugă bacteriile sau să le inhibe dezvoltarea, fiind produs de un microorganism. Introducerea penicilinei în practica medicală, în anii 1940, a marcat începutul erei antibioticelor.
Descoperirea și utilizarea antibioticelor a avut un impact major și asupra medicinei veterinare. Începând cu anii 1950, antibioticele au devenit esențiale în prevenirea și transmiterea infecțiilor bacteriene la animale, contribuind semnificativ la reducerea mortalității și morbidității în fermele de producție, dar și în medicina animalelor de companie.
Pe lângă utilizarea terapeutică, unele antibiotice au fost administrate în doze subterapeutice pentru a stimula creșterea și a îmbunătăți conversia furajelor la speciile de interes economic - o practică ulterior restricționată în Uniunea Europeană din motive de siguranță publică și pentru a preveni apariția rezistenței antimicrobiene.
Ce este rezistența la antimicrobiene (RAM) ? Aceasta reprezintă capacitatea microorganismelor de a supraviețui și de a se multiplica în prezența unor substanțe antimicrobiene care, în mod normal, le-ar distruge sau le-ar inhiba dezvoltarea. În cazul bacteriilor, această rezistență reduce sau chiar anulează eficacitatea antibioticelor.
Rezistența la antimicrobiene este recunoscută drept una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății publice la nivel global. Infecțiile
Contribuția sectorului veterinar la rezistența la antimicrobiene – deși utilizarea antibioticelor în medicina veterinară a adus beneficii semnificative în controlul bolilor infecțioase la animale, administrarea necontrolată, profilactică sau în scopuri non-terapeutice a contribuit la selecția și diseminarea bacteriilor rezistente. În special în sectorul zootehnic intensiv, utilizarea frecventă a antimicrobienelor (uneori fără diagnostic) în doze suboptime sau pe durate inadecvate a favorizat apariția unor tulpini bacteriene multirezistente. Acestea pot fi transmise către om prin lanțul alimentar, apă, mediu.
De asemenea, reziduuri de antibiotice pot persista în produsele de origine animală sau în mediu dacă nu sunt respectați timpii de așteptare sau măsuri de biosecuritate.
Măsuri adoptate în Uniunea Europeană pentru limitarea rezistenței antimicrobiene în medicina veterinară
- Interzicerea utilizării antibioticelor ca promotori de creștere
Începând cu 2006 – UE a interzis utilizarea antibioticelor în scopuri zootehnice (stimularea creșterii), o practică des utilizată anterior în producția animală intensivă.
- Clasificarea antibioticelor în medicina veterinară
Pentru a proteja eficacitatea antibioticelor esențiale în medicina umană și a limita dezvoltarea rezistenței, Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a stabilit patru categorii de antibiotice utilizate în medicina veterinară:
- Categoria A (Avoid) – A se evita
Antibioticele din această categorie nu trebuie utilizate la animale, deoarece sunt rezervate pentru tratamentul infecțiilor grave la oameni.
- Categoria B (Restrict) – Cu restricții stricte
Acestea pot fi utilizate la animale doar în situații bine justificate, când alte opțiuni nu sunt eficiente. Utilizarea trebuie să se bazeze pe testarea sensibilității bacteriilor (antibiogramă).
- Categoria C (Caution) – Cu prudență
Aceste antibiotice pot fi utilizate în medicina veterinară, dar doar atunci când nu există alternative din categoria D eficiente pentru tratamentul respectiv.
- Categoria D (Prudence) – Utilizare prudentă
Aceste antibiotice sunt considerate mai sigure pentru utilizarea la animale din perspectiva riscului de RAM. Totuși, ele trebuie administrate responsabil, conform ghidurilor de bună practică.
- Monitorizarea consumului și supravegherea rezistenței
EMA împreună cu alte agenții europene de profil, publică periodic rapoarte în cadrul programului ESVAC (European Surveillance of Veterinary Antimicrobial Consumption), care monitorizează consumul de antimicrobiene la animale în statele membre. În paralel, rețelele de supraveghere colectează date despre tulpinile bacteriene rezistente la oameni și animale.
- Implementarea planurilor naționale de acțiuni împotriva RAM
Fiecare stat membru trebuie să elaboreze și să implementeze un plan național de acțiuni, în linie cu strategia ”One Health” promovată la nivel european și global. Aceste planuri includ măsuri de educare, control, cercetare și colaborare intersectorială.
Ce înseamnă utilizarea rațională a antibioticelor?
Folosirea rațională a antibioticelor înseamnă să le administrăm numai atunci când sunt cu adevărat necesare, în doza, durata și modul de administrare corecte, doar la indicația medicului veterinar.
- Antibioticele nu trebuie folosite preventiv sau ”după ureche”
- Se eliberează numai pe bază de prescripție medicală veterinară
- Alegerea antibioticului se face în funcție de tipul de infecție și, ideal, pe baza unei testări de laborator (antibiogramă)
- Respectarea duratei tratamentului și timpului de așteptare este esențială pentru sănătatea animalului, a consumatorului și a mediului
Prin utilizarea corectă a antibioticelor, protejăm eficiența acestor medicamente pentru viitor, atât pentru oameni, cât și pentru animale.
